Prima dovadă scrisă cu privire la existen­ța orașului este prezentată de ordinul împăratului Traian din anul 106 pentru mutarea legiunii XI lui Cladiu din Panonia la Durostorum. Aceasta atestă faptul că orașul deja a existat ca o cetate solidă. Aproape trei secole această legiune este o forță izbitoare împotriva popoarelor barbare venite din Nord.

Durostorum devine un oraș cu gestionare autonomă, municipiu în anul 169, în tim­pul împaratului Mark Aurelius. În secolul II orașul înregistrează înflorirea sa, ca un centru administrativ și economic, un punct vamal important. Sunt construite clădiri publice mari și frumoase, temple, bazilici, băi și locuințe private, statui din marmură și basoreliefuri pe piețe, sunt construite conducte de apă. În anul В 238 carpii cuceresc orașul, îl jefuiesc și iau locuitorii săi în sclavie. Durostroum este ruinat de primă dată.

La sfârșitul secolului ІІІ – începutul seco­lului ІV este construit un castel, care îm­preună cu castrul de legionari existent, reprezintă a doua centură de apărare. Probabil, la mijlocul secolului V, în timpul invaziilor hunilor, cetatea este distrusă și la începutul secolului VI este construită o nouă cetate, căror margini coincid cu cele ale cetății vechi. Aceasta are un plan poligonal. Aproximativ în anul 590 aici se stabilesc slavii (severii). Ei dau o nouă denumire orașului – Drastar. Orașul este bogat și prosper. Pe drumurile din Nord și din Vest sosesc caravane, iar pe fluviu – nave în­cărcate cu blană, miere, ceară, sare din Carpați și animale din Valahia, pentru a fi expediate spre Pliska și Constantinopol. In zidurile de apărare sunt descoperite 4 turnuri solide triunghiulare și 4 turnuri pentagonale, fiecare la 12 m unul de al­tul. Fundațiile zidului, cu adâncime de 3 m și lățime de 3.80-3.90 m, sunt constru­ite din pietre sparte mici și mijlocii semi­prelucrate, aranjate în rânduri orizontale regulate. Liantul este var, nisip de râu și ceramică de construcții zdrobită. Numai la zidul de apărare nordic, construcția este în întregime din piatră și nu există nici un turn.

Pe zidul de sud este descoperită și poarta timpurie din secolul VI, flancată de două turnuri în formă de migdale. Construcția este foarte solidă, datorita căreia caste­lul a rezistat și este folosit până la înce­putul secolului ХІХ, când este distrus în timpul războiului Ruso-Turc.

Orașul joacă un rol important în secolele ulterioare. Ca un sediu episcopal veche, acesta este recunoscut ca primul în rândul orașelor episcopale din Bulgaria. În seco­lul ХІІ orașul devine centru de mitropolie.

Mai JUDEȚUL SILISTRA

Mai HARTA RUTEI